1, furnizarea țevi din oțel fără sudură țeavă de oțel comparativ cu alte materiale de țeavă tradiționale este mai ușoară, rezistență mare, răbdare bună, capabil să reziste la presiune internă mai mare, folosind sensibile, și pot fi utilizate geologie mixtă și dezordonat sau rău.
2. Cu toate acestea, conducta de oțel are o rată mai mare în procesul de aplicare, care este cauzat în principal de anticoroziune internă și externă. În primul rând, problema de anticoroziune este foarte importantă, iar calitatea calității sale anticorozive externe afectează în mod direct durata de viață a acesteia. În zilele noastre, anti-coroziunea externă a țevii de oțel interne este în principal: metoda ascunsă, tubul de oțel este solicitat să fie întărit sau extra-puternic, iar unele zone promovează protecția catodică. Despre metode de anticoroziune tip masca, de obicei, pentru acoperire, cum ar fi ulei, gudron de cărbune epoxidic, acesta din urmă la temperatură scăzută nu este ușor de vindecat, iar construcția în comun la fața locului atunci când întrebarea mai mult, a folosit inițial acest polietilen clorosulfonat, deoarece cea mai mare parte a solventului, gaura, uzura luptei este necalificată, părțile în mod clar nu se mai aplică. Este bine să-i protejăm anticoroziunea, dar din cauza metodei de anod sacrificiu, este necesar să înlocuiți anodul la un moment regulat în operațiunea viitoare, ceea ce crește costul de funcționare și funcționarea.
În plus față de prelucrarea pereților interiori, există trei metode de alimentare cu țevi din oțel fără sudură: vopsea anticorozivă, mortar de rășină, mortar de ciment. Există două probleme în cele trei metode: prima este rezistența legăturii dintre stratul anticoroziv și conducta de oțel, iar mortarul de ciment a fost menționat anterior. Atât stratul anticoroziv, cât și mortarul de rășină sunt necesare pentru a îndepărta complet rugina din interiorul tubului de oțel pentru a fi construită, dar acest lucru este foarte dificil de realizat. Ca rezultat, partea de rugină formează sursa delaminării, care formează coroziunea și scalarea. Al doilea este că cea mai mare parte a țevii de oțel este construcția de sudură la fața locului, iar după sudare, aceasta va fi îmbălsămată. Se poate face numai manual. Calitatea nu este ușor de controlat și, în ceea ce privește conducta cu diametru mai mic, deoarece personalul nu poate intra în construcție, nu mai este antisepsis. De asemenea, a format pericolul ascuns de viitoare deteriorări ale sudării. Conform analizei de accidente a mai multor tuburi de oțel, aceasta este cauzată în principal de coroziunea calității sudurii.
3. Alimentarea tubului din oțel fără sudură este relativ mare.
4. Funcție hidraulică slabă și consum mare de energie. Coeficientul de rugozitate a conductei de oțel între 0,013 și 0,014, deci același lucru cu privire la capacitatea de transport, diametrul egal al conductei, rezistența la frecare este ridicată, cererea de cap de pompă, creșterea investiției inițiale, costul de operare împreună deoarece consumul de energie este mare, .
5. Deficiențele conductei cu capacitate redusă de rulare a ciocanului cu apă.











